Lupta Duhului

Ritualul religios versus prezenţa lui Hristos în inimă

Duhul lui Hristos în noi este Cel care va atrage focul lui Satan. Oamenilor din lume nu le va păsa prea mult de ceea ce credem şi se vor holba inexpresivi la formele noastre religioase, dar este un singur lucru pe care nu ni-l vor ierta niciodată – prezenţa Duhului lui Hristos în inimile noastre. S-ar putea ca ei să nu ştie cauza acelui sentiment ciudat de antagonism care apare în ei, dar, cu toate acestea, va fi real şi periculos. Satan nu va înceta niciodată să se războiască cu Copilul de parte bărbătească, iar sufletul în care locuieşte Duhul lui Hristos va continua să fie ţinta atacurilor lui.

O inimă care învaţă să moară cu Hristos va cunoaşte curând experienţa binecuvântată a învierii împreună cu El, şi toate persecuţiile lumii nu pot reduce la tăcere nota înaltă de bucurie sfântă care izvorăşte în sufletul care a devenit sălaşul Duhului Sfânt.

Dacă un om devine îndrăgostit de Înţelepciunea Eternă şi îşi pune inima să o câştige, îşi asumă o căutare full-time, a-toate-captivatoare. După aceea, nu va mai avea loc pentru prea multe lucruri. După aceea, întreaga lui viaţă va fi plină de căutări şi găsiri, de lepădări de sine, de discipline dure, şi morţi zilnice pe măsură ce devine răstignit faţă de lume şi lumea faţă de el.

Dacă este ca biserica să prospere din punct de vedere spiritual, trebuie să aibă o conducere spirituală, nu conducere prin voturi majoritare.

Cred că am putea accepta ca pe o lege practică destul de vrednică de încredere aceea că omul care are ambiţia de a conduce este descalificat ca lider.