Pentru publicul larg, C.S. Lewis (1898-1963) este autorul celebrelor Cronici din Narnia, o serie de povesti fantasy in curs de ecranizare. Mai mult, figura acestui profesor de literatura care a predat la Oxford si la Cambridge, fiind un fel de simbol al elitei universitare britanice, si povestea lui de iubire cu Joy Gresham au inspirat un frumos film, Shadowlands (Taramul umbrelor), cu sir Anthony Hopkins si Debra Winger in rolurile principale.

Mai putin cunoscut de publicul larg este faptul ca C.S. Lewis a scris remarcabile studii de literatura medievala si critica literara si ca e socotit cel mai important apologet al crestinismului din secolul XX (cateva scrieri ale sale pe tema credintei – Despre minuni, Cele patru iubiri, Problema durerii sau Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar – au fost traduse la Humanitas). In Marea Britanie, Lewis a devenit celebru inca din timpul vietii gratie conferintelor lui vibrante despre crestinism, transmise la radio in timpul razboiului.

Scrierile si cu atat mai mult conferintele crestine ale lui Lewis erau atat de convingatoare pentru ca izvorau din incarcatura emotionala a propriei convertiri. Si chiar despre aceasta convertire, oarecum surprinzatoare pentru un tanar intelectual studios, lucid, deloc lipsit de spirit critic, e vorba in cartea de fata. Surprins de Bucurie este, in fond, o autobiografie spirituala: in spatele vietii exterioare se contureaza evolutia launtrica a autorului de la credinta conventionala din copilarie la necredinta frivola din prima tinerete si, in fine, la credinta profunda in Dumnezeul crestin.

Scrisa dupa moartea tragica a sotiei sale ca o modalitate de a supravietui „momentelor de durere innebunitoare de la miezul noptii,” Anatomia unei dureri” este meditatia onesta a lui C. S. Lewis asupra unor probleme fundamentale precum viata, moartea si credinta in mijlocul pierderii. Cartea aceasta contine gandurile lui concise, nedisimulate din acea perioada: „Nimic nu-l scoate pe un om – sau in orice caz pe unul ca mine – din gandirea sa intru totul verbala si din credinta sa intru totul teoretica. Omul trebuie sa fie lovit naucitor pentru a se trezi la realitate. Numai tortura scoate la iveala adevarul. Si numai sub tortura descopera omul acest adevar pentru el.” Ne aflam in fata unei marturii facute fara nici cea mai mica ezitare, dar si de o mare frumusete, despre felul cum chiar si un credincios de talia lui C. S. Lewis poate ajunge sa nu mai gaseasca niciun sens in univers, dar si cum, apoi, treptat, isi poate regasi directia.