„N-am petrecut niciodata mai mult timp, n-am avut parte niciodata de mai multa durere si niciodata nu am stat mai mult in rugaciune pentru oricare alte serii de predici din slujirea mea. Din cauza importantei acestora, am simtit realmente cum Satan incerca sa zadarniceasca scopul lui Dumnezeu. Simteam ca sunt in contact direct cu iadul.”

Fratilor, Dumnezeu nu a intentionat niciodata ca noi sa fim loviti ca o minge de fotbal. El vrea ca noi sa fim smeriti si sa-L lasam pe El sa ne pedepseasca atunci cand este necesar. Dar cand diavolul incepe sa se atinga de tine, indrazneste sa i te opui! Sustin credinta in Dumnezeu si sfidarea diavolului, iar Dumnezeului nostru Ii place sa vada un astfel de curaj in mijlocul poporului Sau. Daca inca esti infofolit in haine mortuare si ai multe temeri, e timpul sa indraznesti sa te ridici; si, printr-o credinta dulce in Isus Hristos cel inviat, sa spui raspicat: „De acum incolo, nu voi mai purta toate acestea. Sunt un copil al lui Dumnezeu – de ce trebuie sa umblu jelindu-ma toata ziua?”

Adeseori citate de Chuck Swindoll, Charles Stanley, Billy Graham si alti mari predicatori, cuvintele lui A.W. Tozer continua sa fie auzite si citite de milioane de oameni astazi – cuvinte precum:

„Inchinarea inseamna a simti in inima si a exprima intr-un mod adecvat un sentiment smerit, dar incantator de veneratie, uimire si dragoste covarsitoare in prezenta (lui Dumnezeu)”.
Capitolul 2, Inchinarea

„Caut partasia cu inimile care ard pentru Domnul – cu barbati si femei de pretutindeni care Il iubesc intr-atata pe Mantuitorul, incat adorarea devine muzica sufletului lor si ei nu mai au nevoie sa fie momiti cu alte lucruri pentru a se simti bine si a se amuza”.
Capitolul 8, Adorarea

„Trebuie sa aiba loc o noua reforma. Trebuie sa se produca o ruptur aviolenta de acea pseud-religie iresponsabila, pagana, nebuna dupa distractii, care trece drept credinta in Cristos si care este raspandita in toat lumea de catre oameni nespirituali, care folosesc metode nespirituale pentru a-si atinge scopurile”.
Capitolul 15, Activitatea religioasa

Capitolele acestei carti sunt alcatuite din extrase din predicile, editorialele, articolele si cartile lui A.W. Tozer, unele deja publicate.

Presupun ca m-ar placea mai multi oameni daca as declara ca predic Biblia si nimic altceva decat Biblia. Incerc sa fac asta, dar onestitatea ma obliga sa spun ca cel mai bun lucru pe care pot sa-l fac este sa predic Biblia asa cum o inteleg eu. Nadajduiesc ca, prin rugaciunile voastre si prin Duhul lui Hristos, intelegerea mea sa fie corecta. Daca voi va rugati, iar daca eu ma supun si ma incred [in Duhul], poate ca ceea ce vom extrage din prima epistola a lui Petru va fi, intr-adevar, aproximativ ceea ce ar spune Petru daca ar fi aici in persoana. Vom sta cat de aproape se poate de Cuvantul Dumnezeului celui Viu.

Iubiti credinciosi, lumea in care traim noi in acest secol al XX lea este aceeasi lume. Am face bine sa-l lasam pe apostolul Petru sa ne vorbeasca!

Indiferent cine esti, indiferent ce educatie ai primit, poti citi aceasta prima epistola a lui Petru si sa o intelegi destul de bine, si iti poti spune: „Duhul Sfant imi spune mie acest lucru!”

Cand Duhul Sfant a scris epistolele, prin Petru si Pavel si ceilalti, le-a scris si le-a adresat anumitor oameni, iar apoi le-a facut universal aplicabile astfel incat fiecare crestin care le citeste azi din orice parte a lumii, de orice limba sau dialect, uita ca au fost scrise altcuiva si spune: „Lucrurile astea mi se adreseaza mie. Duhul Sfant S-a gandit la mine atunci. [Cartea] aceasta nu este invechita sau datata. Acesta este Adevarul cel viu pentru mine – acum! Este ca si cum Dumnezeu tocmai a auzit de necazul meu si imi vorbeste ca sa ma ajute si sa ma incurajeze in vremea suferintei mele!”

Fratilor, acesta este motivul pentru care Biblia ramane vesnic tanara. Acesta este motivul pentru care Cuvantul Domnului Dumnezeu este la fel de proaspat ca fiecare nou rasarit de soare, la fel de dulce si indurator de proaspat ca roua de pe iarba dintr-o dimineata ce urmeaza unei nopti cu cer senin – deoarece este Cuvantul lui Dumnezeu pentru om!

Aceasta este minunea inspiratiei divine si minunea Cartii lui Dumnezeu!

Privelistea unei biserici slabite ce se afla in jurul meu si lucrarea unei noi puteri spirituale in mine au creat o presiune careia imi este imposibil sa-i rezist. Indiferent daca aceasta carte va atinge sau nu vreodata un public larg, totusi ea trebuie scrisa chiar si pentru motivul de a usura o povara insuportabila de pe inima mea.

Este imposibil sa calatoresti catre sud fara sa intorci spatele nordului. Nu poti sa plantezi pana cand nu ai arat si nu poti merge inainte pana cand nu indepartezi obstacolele din fata ta. Deci, este de asteptat ca, ocazional, sa gasim ceva critica blanda aici. Am simtit ca este de datoria mea sa ma opun oricarui lucru care se afla in calea progresului spiritual, si nu prea este posibil sa te opui fara sa ranesti sentimentele cuiva. Intotdeauna, cu cat este mai iubita greseala, cu atat este mai periculos si mai dificil sa o corectezi.

Experienta crestina adevarata trebuie sa includa intotdeauna o intalnire reala cu Dumnezeu. Fara aceasta, religia nu este altceva decat o umbra, o reflectie a realitatii, o copie ieftina a unui original de care, odata, s-a bucurat cineva despre care am auzit vorbindu-se. Faptul de a trai intr-o biserica din copilarie pana la batranete si de a nu cunoaste nimic mai real decat un dumnezeu sintetic compus din teologie logica, dar care nu are ochi sa vada, urechi sa auda sau inima sa iubeasca nu poate fi altceva decat o mare tragedie in viata oricarui om.

Va fi nevoie de ceva mai mult decat vorbaraie si rugaciune pentru a aduce trezirea. Trebuie sa aiba loc o intoarcere la Domnul in practica inainte ca rugaciunile noastre sa fie auzite in ceruri. Sa nu indraznim sa continuam sa strambam calea lui Dumnezeu daca vrem ca El sa binecuvanteze calea noastra!

Este aproape de necrezut cat de departe mergem ca sa evitam sa-L ascultam pe Dumnezeu. Il numim pe Isus “Domn” si Il imploram sa ne innoiasca sufletele, dar avem grija sa nu facem ceea ce ne spune El. Cand suntem confruntati cu un pacat, cu o marturisire sau cu o schimbare morala in viata noastra, ni se pare mult mai usor sa ne rugam  jumatate de noapte decat sa Il ascultam pe Dumnezeu.

Multimi intregi de tineri cresc fara sa fi cunoscut altceva decat soiul degenerate de crestinism care acum trece drept religia lui Hristos. Ei sunt victimele nevinovate ale unei stari la care nu au contribuit cu nimic. Nu ei, ci o conducere castrata din punct de vedere spiritual va trebui sa raspunda pentru jalnica lor stare.

Care este remediul? E simplu. O intoarcere radical la crestinismul nou-testamentar atat in ce priveste mesajul, cat si metoda. O repudiere indrazneata a lumii si o luare a crucii. O astfel de intoarcere pe scara larga va insemna o reforma de mari proportii. Unii dintre cei care acum sunt sus vor fi coborati, si multi dintre cei smeriti vor fi inaltati. Va insemna o revolutie morala. Cati sunt gata sa plateasca pretul?

O resursă oportună pentru o lume inundată de crez apostolic.

Într-o cultură în care ni se spune în mod constant ce să credem și ce să nu credem, cine este Dumnezeu și cine nu este Dumnezeu, Tozer ne refocalizează prin „cel mai cunoscut și mai iubit“ Crez Apostolic.

Ghidând cititorul prin fațetele esențiale ale credinței creștine, așa cum sunt reflectate în Crezul Apostolic, Tozer ne înviorează inimile și mințile cu cine este Dumnezeu și cine suntem – el ne oferă un fundament pe care să stăm, unde să ne amintim, să înțelegem și să îmbrățișăm ceea ce credem.

Inima trebuie să-și urmeze crezul,
și acel crez va forma sau va zdrobi un om, în cele din urmă.
A.W. Tozer

Tovarasul cu voce calda cu care umblam atat de linistiti si in a carui companie ne desfatam asa de mult poate fi un inger al lui Satan, pe cand omul cu o vorbire aspra, directa, pe care il ocolim, poate fi insusi profetul lui Dumnezeu trimis sa ne avertizeze impotriva pericolului si a pierderii vesnice.

In efortul nostru de a face lucrarea Domnului, adesea pierdem legatura cu Domnul lucrarii si literal, ii obosim si pe oamenii nostri. Am auzit nu doar un singur pastor laudandu-se ca biserica lui era una “vie”, aratand spre agenda incarcata, ca dovada: cate o activitate in fiecare seara si mai multe intalniri in timpul zilei. Desigur ca lucrul acesta nu demonstreaza nimic altceva decat ca pastorul si biserica sunt ghidati de o filosofie spirituala gresita. Mare parte a acestor activitati devoratoare de timp sunt inutile, iar altele de-a dreptul ridicole. „Dar”, spun castorii inflacarati care conduc custile de veverite religioase, „acestea asigura partasia si tin oamenii uniti”.