A fi creștin niciodată nu a fost ușor. Biblia ne avertizează că creștinii nu sunt pe placul lumii, dar cum poți „naviga“ pe apele uneori turbulente ale societății, în care, vrând-nevrând trebuie să trăiești? Poate că o privire în istorie ne arată cum au reușit creștinii să-și trăiască credința în mijlocul unei lumi violente, păgâne, în care linia dintre viață și moarte era uneori foarte subțire. O astfel de perioadă a fost epoca primilor creștini până la faimosul Edict de la Milano, emis de împăratul Constantin. Romanul Învingătorul surprinde crâmpeie din viața cotidiană din Imperiul Roman și cum s-au șlefuit relațiile creștinismului cu puterea politică. Autorul este un teolog și un istoric creștin și își urzește povestirea în jurul unor evenimente și personaje reale. Este o lectură plăcută și instructivă. Și nu este decât primul dintr-o trilogie ce urmează.

O întoarcere în timp în perioada cu impact major în istorie, o perioadă în care închinarea înaintea zeilor păgâni a cedat tot mai mult teren în fața creștinismului și crucea, o „nebunie“ pentru greci și romani, cucerea pas cu pas Imperiul.

Anul 309, Roma fierbea. Războiul era la porțile cetății necucerite de sute de ani. Venit din îndepărtatele ținuturi germanice, barbarul păgân Brandulf Rex se înrolează ca spion în armata romană. În Roma, Junia Flavia, fiică de senator, cade victimă luptelor politice pentru putere în timp ce luptă pentru drepturile bisericii.

Când armatele se ciocnesc și forțe dincolo de controlul lor amenință să distrugă tot ce construiseră până atunci, acești doi oameni din lumi atât de diferite luptă împreună pentru înlăturarea tiranicului împărat Maxentius. Dar planurile mârșave și adversarii josnici nu sunt ușor de învins.

Vor trăi destul de mult Flavia și Rex să vadă imperiul îngenunchind înaintea lui Cristos? Sau partea lor în victoria lui Constantin va cunoaște un sfârșit prematur și brutal?