„Zilele următoare au hoinărit de colo colo, de pe o stradă pe alta, au intrat prin muzee, au ascultat concerte, au vizitat biserici. Se vedea bine că vine Crăciunul. Toate magazinele aveau în vitrine şi pe rafturi globuri, betele şi tot felul care luau ochii cumpărătorilor. Cântecele de Crăciun răsunau peste tot. Oamenii umblau bine îmbrăcaţi, cu paltoanele strânse bine în jurul lor. Vremea era friguroasă bine, ba era ceaţă, ba pica lapoviţa, ba ploua, ba totul era îngheţat. Nu mai spunem despre copacii goi de frunze, despre îngrăditurile caselor lipsite de orice verdeaţă.”

Ne plac poveştile; este o plăcere să cunoaştem personaje şi să trăim în lumea lor, să le experimentăm bucuriile şi necazurile. Copiii iubesc poveştile. De-a lungul istoriei noastre, oamenii şi-au îndreptat atenţia către poveşti în timpul nopţilor lungi şi reci de iarnă. Poveştile sunt magice, pot crea alte lumi, idei şi pot face cotidianul să pară incredibil. Ele ne pot învăţa empatia şi ne pot duce în călătorii nemaipomenite. Ne fac să râdem, să plângem, să tresărim de emoţie şi apoi să ne aducă un final fericit. Poveştile sunt modul în care înţelegem lumea, ne trezesc emoţiile şi ne încurajează voinţa. Poveştile sunt o modalitate excelentă de a-i influenţa şi de a-i inspira pe alţii. Poveştile transmit cultură, istorie şi valori, sunt punctul nostru de plecare pentru a înţelege lumea din jurul nostru. Oamenii gândesc în poveşti, deoarece povestirea este o parte vitală a fiinţei umane.