Asadar se poate si asa: sa ramai curat intr-o lume murdara, sa fii pasionat cand ceilalti se contamineaza de blazare si sa traiesti ceea ce crezi, chiar daca (sau, mai ales, daca) la prima vedere asta nu ti-ar aduce decat deservicii; sa scrii cu pudoare despre intimitate si sa ramai interesant, sa te ancorezi in valorile perene fara sa devii plictisitor, sa vorbesti despre fericire si sa convingi; sa-i inveti pe copii cum gandesc adultii, iar pe adulti cum este sa fii copil, inducand la toti (in subliminal) ideea de copil al lui Dumnezeu. Indiferent carei generatii apartinem, avem cu siguranta nevoie de asa ceva: de povesti de dragoste, fara nuditate; de povesti de invatatura, fara verdicte moralizatoare; de fapte concrete din viata, fara a cadea in banalul cotidian; de credinta traita, fara vorbe si fara emfaza.
Prof. univ. dr. Dan CONSTANTINESCU.

Pornind de la o promisiune facuta candva unui adolescent, Florentina Coman scrie despre el si pentru el, dar, de fapt, nu doar pentru el, ci pentru toti adolescentii, baieti si fete, si chiar pentru cei care au trecut de varsta adolescentei de curand sau de mai multa vreme.
Tematica? Marile probleme ale adolescentilor care isi descopera inima, care vor si ar vrea sa nu vrea, care spun „nu” cand sufletul striga „da”, marile „de ce”-uri pe care le avem in fata unei boli, a unei pierderi, in fata mortii, a despartirii, curajul de a merge inainte, de a depasi un esec.
Autoarea pune laolalta povesti de viata, experiente, trairi pe langa care poate trecem fara sa le observam, prin care trecem fara sa ne luam vreme sa le regandim sau sa le intelegem, conducand mintea spre ce este frumos si drept, spre lucrurile care „merita”.
Alina Badea, redactor.