Cunoasterea prezentei si puterii lui Dumnezeu

Este Duhul Sfant activ in viata ta? 

Ca dovezi ale manifestarii Duhului Sfant, multi oameni se uita dupa experiente extraordinare. Dar ce se intampla cand aceste experiente inceteaza? Cum putem fi umpluti de Duhul Sfant zi de zi in lucrurile obisnuite pe care le facem?
Viu in Duhul, avand la origine material preluat din predicile lui A.W. Tozer si nepublicat pana in prezent, raspunde la aceste intrebari si, dintr-o perspectiva echilibrata, discuta despre cum ar trebui sa arate implicarea Duhului in viata ta.
Multi discuta despre umplerea cu Duhul Sfant, dar putini accepta conditiile lui Dumnezeu. Tozer prezinta aceste cerinte in maniera sa inconfundabila, direct, dar si cu intelepciune. Desi fiecare crestin are Duhul, nu fiecare crestin este si umplut de Duhul. A sti in ce consta diferenta iti va schimba viata.

Cu totii ne nastem datori fata de lume si aceasta datorie creste pe masura ce imbatranim. Daca suntem intelepti in Duhul, vom avea grija sa inversam rolurile si sa indatoram lumea fata de noi. Putem face asa ceva doar slujindu-ne generatia dupa voia lui Dumnezeu inainte de a fi prea tarziu.

Pacea inimii castigata prin refuzul de a purta jugul comun al compasiunii omenesti este o pace nevrednica de un crestin. A cauta linistea astupandu-ne urechile la strigatele durerii umane inseamna a deveni nu crestini, ci un fel de stoici degenerati care nu au nicio legatura nici cu stoicismul, nici cu crestinismul.

Niciun om nu are dreptul de a muri pana cand nu a indatorat omenirea fata de el. Niciun om nu are vreun drept moral de a se culca in pamant pana cand nu s-a trudit sa indeparteze o parte din pamantul din inimile oamenilor, pana cand nu a ajutat la eliberarea oamenilor de sub tirania aceluiasi pamant si pana cand nu i-a indreptat spre acea Imparatie care va dainui dupa ce pamantul si cerurile nu vor mai fi.

Harul este ultimul mare cuvant nerastalmacit al crestinismului, ultimul cuvant dintre cele care spun totul, cea mai blanda si nesangeroasa arma cu care Atotputernicul doreste sa ne rapuna pentru a ramane pe veci ai Sai.

Suntem contaminati de imaginea deformata a unui Dumnezeu riguros si neindurator care ne contabilizeaza vesnic pacatele, clasificandu-le dupa criterii precise. Parintele Nicolae Steinhardt ne reaminteste ca doar diavolul e contabil, pe cand Domnul se poarta ca un boier generos. La fel, Gratia divina nu are nimic de-a face cu dreapta imparteala, iar matematica sa este una a gratuitatii si gratitudinii, e altfel spus, boierie curata.

In miezul Evangheliei se afla un Dumnezeu care se lasa cu de la Sine putere prins in vartejul neinfrant al iertarii si dragostei, un Tata bolnav de iubire alergand mereu sa-si intampine fiii risipitori.

Philip Yancey afirma raspicat ca premisa harului e tocmai imperfectiunea noastra, nu degeaba Biserica a fost intemeiata de un tradator bun de gura si un fost terorist – Petru si Pavel. La dreapta lor, in Imparatia cerurilor se insira criminali, prostituate, farisei, leprosi, indraciti si cine stie ce alti bolnavi care au insetat dupa iertare si vindecare. Peste toti, inclusiv peste noi, sofisticatii pacatosi moderni, harul coboara ca intotdeauna gratis, neconditionat, din partea casei.

Te-ai intrebat vreodata de ce iti este asa de greu sa te schimbi? Sau de ce, pentru tine, maturizarea crestina pare a fi un tel asa de greu de atins? Oare ce iti sta in cale? Este posibil sa fie vorba de idolatrie? Brad Bigney spune ca da si demonstreaza, in aceasta carte, ca desi s-ar putea sa ne vina greu sa-i recunoastem, idolii ascunsi pot avea efecte devastatoare in viata noastra.
Ii putem identifica? Putem sa dejugam planurile lor, planuri care ne conduc la tradarea Evangheliei? Autorul, Brand Bigney, pledeaza, cu onestitate si deschidere, nu doar ca putem face acest lucru ci si ca putem sa ne pocaim de ei, o data pentru totdeauna, lasandu-ne inimile cucerite de Singurul care ne poate implini cu adevarat nevoile.

Abandonasem Evanghelia ca prima dragoste si, in schimb, incepusem sa pretuim si sa ne agatam de altceva ca motiv pentru a trai. Eram tradatori – dezertori – care dadusera intaietate la altceva in locul lui Isus Hristos si al dulcii Sale Evanghelii in inimile noastre, iar rezultatul a fost haos in casa noastra. Undele idolatriei noastre s-au izbit una de alta, ca undele de la doua pietre mari aruncate in capetele opuse ale unui iaz linistit. Dar niciunul dintre noi nu stia cum sa calmeze din nou apele. (…) Pus fata in fata cu monstrul hidos care era propria inima idolatra, am gasit libertatea de a vedea pentru prima data adevaratul dusman. M-a umilit si mi-a sporit dragostea si aprecierea pentru Evanghelie si pentru Mantuitorul meu. Mi-a adancit constientizarea faptului ca depind de Hristos pentru a-mi conduce viata clipa de clipa.

Speranta noastra nu se gaseste in intelegerea motivului pentru care Dumnezeu permite suferinta in vietile noastre. Ea nu se afla in convingerea ca intr-un fel sau altul vom razbi. Speranta noastra nu este in: medici, avocati, pastori, familie sau prieteni. Speranta noastra nu se gaseste in flexibilitatea sau ingeniozitatea noastra, nu sta in idei sau lucruri. Desi este posibil sa ne indreptam spre toate acestea in cautarea unui ajutor temporar, pana la urma, speranta noastra se afla in prezenta credincioasa si plina de bunatate a Domnului.
– Paul David Tripp

Confruntandu-ma cu tetraplegia si cu durerea cronica (m-am luptat cu neoplasm in stadiul III), pot sa afirm ca stiu ceva despre suferinta si, sincer, nu cred ca exista vreo carte pe acest subiect pe care sa nu o fi citit. Dar perspectiva lui Paul David Tripp asupra incercarilor prin care trecem mi-a atras atentia. Aceasta carte nu dezamageste. Da, Paul ofera o ureche empatica si alinare adevarata, dar, mai mult de atat, el umple aceste pagini cu sfaturi clare, practice despre cum poti sa treci prin suferinta si sa iesi invingator avand o nadejde proaspata, puternica. Recomand cu incredere aceasta noua si remarcabila lucrare.
– Joni Eareckson Tada, fondatoare si CEO a Joni and Friends International Disability Center

Aceasta carte e balsam pentru suflet, o carte pe care nu o veti putea lasa din mana. Ea va deveni, de asemenea, un prieten drag, la care veti reveni in anii care vor urma si o sursa de intelepciune – de impartasit altor pribegi osteniti.
– Ann Voskamp, autoare New York Times bestseller, Calea frangerii si O mie de daruri