Un timp de adormire spirituala, un timp in care flacarile persecutiei au ars cu foarte mare fierbinteala pentru „ereticii” care indrazneau sa aiba o credinta diferita de aceea pe care o dicta biserica; timp in care biserica a castigat mari bogatii vanzand indulgente; timp in care intunericul superstitiilor si miturilor propagate de biserica a orbit omul obisnuit. Privim la acele vremuri prin fumul rugurilor aprinse.
Persecutia si intunericul spiritual de atunci sunt un mister pentru noi, o idee straina. A existat oare un astfel de timp, cand cineva putea fi ars pe rug pentu simplul motiv ca el credea in Biblie? La un asemenea gand, ne ingheata sangele si ne gandim la zilele mai luminoase care au urmat Revolutiei Franceze.

„De ce persecutia pare ca a slabit intr-o mare masura? Singurul motiv este ca Biserica s-a conformat cerintelor lumii si nu mai trezeste nicio impotrivire. Religia care este la moda in zilele noastre nu are caracterul curat si sfant pe care l-a avut credinta crestina in zilele lui Hristos si ale apostolilor Sai. Din cauza spiritului de compromis cu pacatul, din cauza ca marile adevaruri ale Cuvantului lui Dumnezeu sunt privite cu indiferenta, din cauza ca este atat de putina evlavie in biserica, crestinismul este in aparenta atat de popular in lume. Sa se produca o reinviorare a credintei si puterii din prima biserica, si atunci spiritul persecutiei va fi reinviat, iar flacarile persecutiei vor fi iarasi aprinse.” (TV, p. 48).

Traim intr-o generatie care a pierdut adevaratele valori. S-ar putea ca, odata cu stingerea ultimelor scantei ale ruguriior „eretice”, sa se fi stins si adevarul pe care l-au aparat martirii? Ar trebui ca noi sa fim cei care vor reinvia acel adevar uitat!
Sa studiem impreuna statornicia unui om care a indraznit sa pretuiasca adevarul mai mult decat viata. Fie ca aceste scene din viata lui Hus sa ne inspire, eliminand orice compromis, si sa aparam singurul neschimbator din lumea noastra schimbatoare – BIBLIA.