Apocalipsa – Cap. 4-22, Vol.2

Apocalipsa a fost si ramane o carte al carei inteles este disputat de multe scoli de interpretare. Fara sa facem abstactie de aceasta lunga istorie, in volumul de fata, vom insista pe rolul Vechiului Testament in decodarea mesajului ei. Prezenta referirilor la acest spatiu al Scripturii este unanim recunoscuta de catre exegeti. Este stiut si faptul ca Ioan nu foloseste citate, ci doar aluzii la textele vechi-testamentale. Iar pentru cititorul nefamiliarizat cu aceasta prima parte a Scripturii, tocmai natura aluziva a scrierii face dificila recunoasterea si intelegerea puntilor pe care Ioan le arunca in mod intentionat in acest spatiu al revelatiei. Ratiunea unui astfel de demers din partea autorului Apocalipsei este justificata de faptul ca singurul teren comun intre el si destinatarii scrierii lui era tocmai Vechiul Testament. Ioan apeleaza deci la arsenalul lingvistic al Vechiului Testament ca sa comunice celor sapte biserici mesajul primit intr-o haina atat de neobisnuita.