Urmatorul capitol dupa ultimul

Cu totii ne nastem datori fata de lume si aceasta datorie creste pe masura ce imbatranim. Daca suntem intelepti in Duhul, vom avea grija sa inversam rolurile si sa indatoram lumea fata de noi. Putem face asa ceva doar slujindu-ne generatia dupa voia lui Dumnezeu inainte de a fi prea tarziu.

Pacea inimii castigata prin refuzul de a purta jugul comun al compasiunii omenesti este o pace nevrednica de un crestin. A cauta linistea astupandu-ne urechile la strigatele durerii umane inseamna a deveni nu crestini, ci un fel de stoici degenerati care nu au nicio legatura nici cu stoicismul, nici cu crestinismul.

Niciun om nu are dreptul de a muri pana cand nu a indatorat omenirea fata de el. Niciun om nu are vreun drept moral de a se culca in pamant pana cand nu s-a trudit sa indeparteze o parte din pamantul din inimile oamenilor, pana cand nu a ajutat la eliberarea oamenilor de sub tirania aceluiasi pamant si pana cand nu i-a indreptat spre acea Imparatie care va dainui dupa ce pamantul si cerurile nu vor mai fi.