Obiectivul acestei lucrari este readucerea cartii Estera in atentia mediului teologic romanesc, precum si in atentia celui bisericesc, in incercarea de a repara nedreptatea facuta acestei carti care a ajuns sa ocupe un nemeritat loc marginal atat in cercetare, cat si in viata ecleziala. Pentru a atinge acest deziderat, autorul da la o parte prejudecatile cu care este privita de obicei cartea, cautand in schimb sa identifice si sa articuleze mesajul ei teologic, insa fara a neglija contextul istoric din care a izvorat si specificul ei literar. Lucrarea are la baza premisa ca intelesul teologic al cartii Estera iese la iveala in urma analizei simultane a contextului istoric al cartii si a celui literar si ca, din acest motiv, o interpretare care omite oricare dintre aceste doua dimensiuni este asimetrica si poate conduce la concluzii gresite.

Prin comparatie cu celelalte carti canonice ale Vechiului Testament, cartea Estera, in versiunea sa ebraica, are un profil teologic aparte, care tine de omiterea numelui lui Dumnezeu si de absenta celor mai importante elemente cu caracter religios mentionate in alte scrieri ale Vechiului Testament, cu exceptia postului. Mai mult, cartii Estera i se atribuie uneori un aparent caracter nationalist, chiar sovin, si promovarea unei ostilitati fatise fata de neamuri.