Calatorim pe un drum stabilit

Omul cu o credinta adevarata poate trai in siguranta absoluta ca pasii lui sunt randuiti de Domnul. Pentru el, nenorocul este in afara granitelor posibilitatii. El nu poate fi smuls de pe acest pamant cu o ora mai devreme fata de timpul stabilit de Dumnezeu, si nu poate fi tinut pe pamant o clipa in plus dupa ce Dumnezeu a terminat cu el aici. El nu e un copil oropsit al lumii largi, un copil gasit al timpului si al spatiului, ci un sfant al Domnului si iubitul grijii Sale deosebite.

Fara indoiala ca Il intristam pe Domnul nostru atunci cand ne gandim la noi insine ca fiind ceva mai putin decat suntem de fapt in planul lui Dumnezeu. In noi insine, suntem un nimic, si marea prapastie a uitarii catre care ne indreptam ar fi fost locul nostru cuvenit. Nu ne-am castigat nicio parte in interesul lui Dumnezeu, niciun loc in afectiunea Lui; pacatele noastre ne-au deposedat de orice drept pe care l-am fi avut inaintea lui Dumnezeu ca si Creator al nostru. Dar sangele Legamantului celui vesnic a schimbat toate acestea. Acum dreptul nostru este acela al unui copil inaintea tatalui sau. Avem un drept in casa Tatalui, si putem sta la masa Lui fara teama sau stinghereala.

Darurile lui Dumnezeu nu sunt datorii pe care ni le plateste, ci haruri acordate din mila pura.